Informații pentru populație privind prevenirea apariţiei efectelor negative ale temperaturilor ridicate asupra sănătăţii:
Măsurile generale de prevenție a gripei și virozelor respiratorii în
sezonul rece vizează:
- creșterea rezistenței nespecifice a organismului printr-un mod de viață sănătos și prin
evitarea factorilor favorizanți : frigul, umezeala, aglomerația, etc.
În acest sens se vor avea în vedere următoarele:
Măsurile specifice de prevenție: cea mai eficientă metodă de a preveni îmbolnăvirea prin gripă este reprezentată de vaccinarea antigripală cu prioritate la grupele de risc de complicații cauzate de gripă ( pacienții cu boli cronice, gravide, persoane peste 65 de ani).
Măsuri generale de minimalizare a riscului privind infecția cu Legionella, în contextul asigurării unei supravegheri cât mai eficiente a legionelozei asociate călătoriilor în cadrul țărilor membre UE, precum și a întăririi capacității de depistare, prevenție și control a cazurilor și epidemiilor de legioneloză
Vă punem la dispoziție „Măsurile generale de minimalizare a riscului privind infecția cu „Legionella”, extrase din Ghidul european de prevenire și control a infecțiilor cu Legionella asociate călătorilor.
Legionelozele sunt boli cuprinse în HG 589/2007, cu raportare telefonică imediată la Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București.
Pneumoniile cu Legionella reprezintă a treia cauză de pneumonie severă comunitară, dar contribuie cu un procent ridicat și la cazurile nosocomiale.
Rata de fatalitate a cazurilor este de 10–15%, iar în pneumoniile nosocomiale de 25%.
Persoanele la risc sunt adulții și vârstnicii, mai ales fumători sau cu afecțiuni cronice respiratorii, persoanele cu imunodepresie de diferite cauze.
În România există condiții favorizante pentru apariția de cazuri sporadice, focare sau chiar epidemii (dezvoltarea turismului, factori favorizanți din spitale, sistemele de încălzire și aprovizionare cu apă etc.), dar nu există capacități de diagnostic la nivelul laboratoarelor de spital sau de sănătate publică, rezultatul fiind un număr scăzut de cazuri diagnosticate corect și implicit raportate.
1. Ce este legioneloza?
O formă de pneumonie, cu o mortalitate de aproximativ 13%, cauzată de bacteria Legionella. Bacteria poate cauza și alte boli mai puțin severe. Boala debutează după aproximativ 3–6 zile de la infecție, dar poate apărea chiar și mai târziu.
2. Simptome
Boala debutează frecvent cu febră, frisoane, cefalee și dureri musculare. Acestea sunt urmate de o tuse seacă și dificultăți de respirație, care pot progresa spre pneumonie severă. Aproximativ 30% dintre cei infectați vor avea și diaree sau vărsături, iar aproximativ 50% devin confuzi sau delirează. Diagnosticul sigur necesită teste specifice de laborator, care de obicei nu sunt efectuate până când bolnavii se întorc acasă.
3. Cum se transmite boala?
Prin respirarea aerului contaminat cu Legionella sub formă de aerosoli. Aceștia pot fi formați din picături fine de apă ce conțin bacteria, prin:
Bacteria poate trăi și se poate multiplica în apă la temperaturi între 20°C și 45°C. Poate fi găsită în mediul natural cum ar fi: râuri, lacuri, sol umed, de obicei în număr redus. În număr mare apare în sistemele artificiale de apă, menținute în condiții improprii.
4. Care sunt ariile de risc potențial în hoteluri?
Oriunde se produc picături de apă există risc de infecție:
5. Unde se poate multiplica Legionella?
Aceste situații și condiții favorizează creșterea bacteriei și creșterea riscului de infecție la oaspeții din hoteluri și personal.
Informații și recomandări generale pentru populație
Ce trebuie să știm despre țânțari?
Țânțarii transmit agenți patogeni care produc îmbolnăviri la om și la animale. Bolile cele mai răspândite sunt arbovirozele, dintre acestea făcând parte și infecția cu virusul West Nile. Pentru a-și depune ouăle, femelele de țânțari se hrănesc cu sânge. În timp ce se hrănesc cu sânge, ele se infectează cu agenți patogeni de la om sau animale sau îi transmit acestora.
Țânțarii trăiesc și se dezvoltă în preajma noastră, unde îi găsim fie sub formă de larve (ouă), fie sub formă adultă.
Larvele de țânțari se găsesc:
Țânțarii adulți zboară în preajma locuințelor, mai ales dimineața devreme sau în amurg, căutând posibilitatea de a se hrăni cu sânge. Țânțarii, pentru a se hrăni cu sânge, intră în locuințe prin ferestrele lăsate deschise, prin casa scărilor, prin orificiile de aerisire unde pot rămâne peste noapte.
În timpul zilei se adăpostesc în locuințe, subsoluri, poduri, cotețe, grajduri, magazii, frunzișul copacilor.
Cum putem împiedica țânțarii să se înmulțească în preajma noastră?
Cum să evităm înțepăturile de țânțari?
Purtând îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, dacă ieșim seara din locuințe sau ieșim seara în parc la plimbare sau când mergem în pădure, la pescuit, în Deltă.
Expertizele entomologice efectuate în scopul determinării nivelului de infestare cu căpușe au evidențiat creșterea progresivă și extinderea arealului de răspândire a căpușelor de la an la an.
Căpușele sunt ectoparaziți care se hrănesc cu sângele viețuitoarelor de care se atașează. Ele sunt atrase de căldură și mișcare, atașându-se deseori de mamifere, inclusiv câini și pisici.
Căpușele preferă să se ascundă în sol umbrit, sub frunzele uscate, se prind de iarba înaltă, de tufișuri, arbuști și crengile joase ale copacilor, unde își așteaptă viitoarea gazdă.
Odată ce s-au atașat de un corp, căpușele vor începe să se hrănească timp de câteva ore sau chiar zile.
Animalele domestice (câinii, pisicile) se pot infecta cu bacteria bolii Lyme și pot transporta căpușele infectate în zonele locuite de oameni.
Cauzele care au condus la creșterea infestărilor cu căpușe sunt:
Măsuri întreprinse de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în scopul eliminării riscurilor de îmbolnăvire:
Măsuri de prevenție și protecție împotriva îmbolnăvirilor produse prin agenții patogeni transmiși de căpușe:
Expertizele entomologice efectuate în scopul determinării nivelului de infestare cu căpușe au evidențiat creșterea progresivă și extinderea arealului de răspândire a căpușelor de la an la an.
Căpușele sunt ectoparaziți care se hrănesc cu sângele viețuitoarelor de care se atașează. Ele sunt atrase de căldură și mișcare, atașându-se deseori de mamifere, inclusiv câini și pisici.
Căpușele preferă să se ascundă în sol umbrit, sub frunzele uscate, se prind de iarba înaltă, de tufișuri, arbuști și crengile joase ale copacilor, unde își așteaptă viitoarea gazdă.
Odată ce s-au atașat de un corp, căpușele vor începe să se hrănească timp de câteva ore sau chiar zile.
Animalele domestice (câinii, pisicile) se pot infecta cu bacteria bolii Lyme și pot transporta căpușele infectate în zonele locuite de oameni.
Cauzele care au condus la creșterea infestărilor cu căpușe sunt:
Măsuri întreprinse de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în scopul eliminării riscurilor de îmbolnăvire:
Măsuri de prevenție și protecție împotriva îmbolnăvirilor produse prin agenții patogeni transmiși de căpușe:
Ce este GRIPA?
Gripa face parte dintr-o categorie mai mare de boli virale respiratorii. Astfel, există o serie de virusuri care circulă în aceeași perioadă a anului, dau simptomatologie asemănătoare gripei dar se deosebesc de aceasta prin evoluția mai ușoară.
Puteți recunoaște o viroză respiratorie datorată altor tipuri de virusuri decât virusurile gripale după debutul mai lent al bolii (începe ușor cu usturimi în gât, nas înfundat, dureri de cap) cât și după evoluția mai ușoară a bolii.
Gripa se transmite ușor de la om la om datorită condițiilor favorizante cum ar fi aglomerările urbane, colectivitățile de copii și adolescenți.
Definiţie:
Este o boală acută. Infecţioasă, foarte contagioasă, produsă de virusul gripal. Se manifectă prin simptome respiratorii şi fenomene toxice generale, putând evolua uneori spre forme grave.
Sezonul rece favorizează îmbolnăvirile şi epidemiile de gripă (iarna, începutul primăverii), dar boalaq poate să apară şi în alte anotimpuri.
Transmiterea :
Se transmite pe cale aeriană, de la omul bolnav la omul sănătos:
Contagiozitatea este mare, dar de scurtă durată ( 2 – 4 zile de la debutul bolii).
Manifestare :
Boala debutează brusc, la 1 – 2 zile de la contactul cu omul bolnav.
Simptome :
Tratament:
Formele comune se tratează la domiciliu, cu repaus la pat, antitermice (paracetamol). Nu se ia acid acetil salicilic (ASPIRINA), aceasta poate favoriza apariţia sindromului Reye.
Prevenire
a) Recomandări generale pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripă:
b) Vaccinarea antigripală
Cea mai eficientă metodă de prevenire a îmbolnăvirilor de gripă este vaccinarea antigripală. Această vaccinare protejează persoana vaccinată numai faţă de virusurile gripale circulante în sezonul respectiv, cuprinse în vaccin, şi nu faţă de toate tipurile de virusuri care dau simpotomatologie asemănătoare gripei dar au evoluţie mai uşoară. Vaccinarea este recomandată tuturor persoanelor începând cu vârsta de 1 an.
Acesta trebuie să fie efectuată în stare bună de sănătate, singura contraindicaţie la vaccinare fiind alergia la proteine de ou.
Perioada în care este bine să fie administrat vaccinul este în presezon, adică lunile octombriedecembrie ale fiecărui an. Vaccinul utilizat este diferit de la un sezon la altul, iar compoziţia acestuia este stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care transmite tuturor producătorilor formula vaccinală.
Grupele de populaţie "ţintă" pentru programele speciale de vaccinare sunt reprezentate de :
a) persoane cu risc crescut de complicaţii, aici fiind incluse persoanele în vârstă sau cu handicap, cele instituţionalizate, adulţii şi copiii cu afecţiuni cronice (cardiovasculare, pulmonare, metabolice, renale şi cu imunosupresie), persoanele cu vârste peste 65 de ani, copiii şi adolescenţii (între 6 luni şi 18 ani) cărora li se administrează medicaţie pe termen lung cu aspirină şi care sunt astfel expuşi riscului de a dezvolta sindrom Reye în urma unei infecţii gripale.
b) persoane, care prin natura ocupaţiei, pot transmite gripa celor din categoria cu risc crescut, respectiv medicii, cadrele sanitare medii, personalul auxiliar din spitale şi unităţile sanitare ambulatorii (cu prioritate a celor din maternităţi, secţiile de terapie intensivă, staţii de salvare), salariaţii instituţiilor de ocrotire a copiilor şi bătrânilor şi cei ai unităţilor de bolnavi cronici, membrii familiilor (inclusiv copiii) care includ persoane în categoria cu risc crescut de complicaţii ale gripei.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat, de asemenea, vaccinarea tuturor persoanelor infectate cu HIV, persoanelor care călătoresc la tropice sau în emisfera sudică, precum şi vaccinarea gravidelor şi a copiilor mici.
În cazul gravidelor, vaccinul gripal se poate administra pe toată durata sarcinii. De reţinut că acesta nu dă reacţii adverse şi nu provoacă malformaţii ale fătului. Vaccinul poate fi administrat şi pe perioada alăptării.
Contraindicaţii:
Vaccinul gripal este contraindicat persoanelor cu manifestări alergice severe la ouă. În cazul pacienţilor cu boli febrile sau orice infecţii acute, administrarea vaccinului trebuie amânată până la vindecarea acestora.
Reacţii adverse :
Vaccinarea poate determina apariţia, la 6-12 ore, a unor reacţii secundare locale (la 30%-50% dintre vaccinaţi): durere, roşeaţă (eritem), întărirea zonei respective (induraţie), vânătaie (echimoză), care dispar spontan. Totodată, pot apărea reacţii generale (la 1%), precum febră sub 39 de grade Celsius, de scurtă durată, care se remite cu antitermice, dureri de cap, astenie. Foarte rar pot apărea reacţii alergice severe precum urticaria, rinita, şocul anafilactic.
Administrare:
Vaccinul gripal se administrează, numai de către un cadru medical, intramuscular sau subcutanat. Pentru achiziţionarea acestuia se recomandă prescripţia medicală. Vaccinul gripal poate fi administrat concomitent cu alte vaccinuri, dar în locuri diferite.
Atenţie! Vaccinul rămas din sezonul precedent (2006-2007) nu mai trebuie utilizat şi în sezonul actual.
Despre Sindromul Reye
În 1963, un doctor din Carolina de Nord a raportat 16 cazuri de encefalită care păreau să fie cauzate de virusul gripal tip B. Această boală a devenit cunoscută sub numele de sindromul Reye. Sindromul a fost descoperit în realitate în 1929 însă nu a primit o denumire distinctă.
În 1960, s-a descoperit că boala are efecte grave asupra creierului (comă, delir); mai mult decât atât o analiză atentă a ficatului a arătat acumulări de grăsimi (sau un nivel ridicat de enzime ale ficatului în sânge).
Sindromul Reye este încă dificil de înţeles. Acesta afectează copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 16 ani şi apare în general în perioada în care există epidemii (iarna) sau după o gripă.
Utilizarea unor medicamente precum aspirina pentru tratarea gripei pare să aibă legătură cu apariţia acestui sindrom, deşi nu este dovedit ştiinţific. Nu există nici un test care să detecteze sindromul Reye.
Simptome
Semnele apariţiei acestui sindrom sunt strâns legate de o infestare anterioară cu un virus. Fie că este vorba despre infecţia tractului respirator, fie diaree cauzată de o inflamaţie sau gripă, simptomele acestui sindrom apar la câteva zile după activarea virusului. În multe cazuri, pacienţii sunt trataţi fără probleme, în altele însă au nevoie de atenţie specială deoarece starea lor se poate agrava.
Simptomele includ ameţeala, greaţa, vărsături, slăbiciunea organismului. Copilul poate manifesta comportament iraţional şi ritmul respiraţiei lui creşte foarte mult. Dacă boala se agravează copilul se sufocă, are pupilele dilatate şi este supus riscului de a intra în comă.
Ficatul este mărit, febra este rareori întâlnită.
Sindromul Reye este rar: un caz la 100.000 de oameni. Este deseori suspectat în situaţia în care copilul a suferit o infecţie virală şi are vărsături sau delirează.
Deşi sindromul variază în funcţie de gravitate el trebuie încadrat în categoria bolilor mortale.
Prevenirea
Aspirina şi alte medicamente pe bază de salicilină nu trebuie utilizate pentru tratarea gripei sau a altor infecţii virale. Indiferent de tipul infecţiei, nu este recomandat să administraţi unui copil mai mic de 12 ani aspirină. Aceasta trebuie administrată doar dacă există prescripţie medicală.
Incubaţia
Sindromul Reye se manifestă la câteva zile (1-14) după o infecţie virală.
Durata
Durata diferă în funcţie de gravitate. Sindromul se manifestă uneori fără complicaţii şi în timp, alteori poate cauza moartea chiar şi în câteva ore. Acest proces poate fi oprit în orice stadiu şi pacientul se recuperează în 10 zile.
Transmitere
Boala care determină apariţia sindromului este contagioasă; sindromul în sine nu se transmite unui alt individ.
